Orașul Râșnov, situat la poalele Munților Bucegi și Postăvaru, în inima Țării Bârsei, are o istorie bogată ce se întinde pe mai bine de opt secole. Prima atestare documentară a Râșnovului datează din anul 1331, sub denumirea de "Rosnou", dar dovezile arheologice arată că zona a fost locuită încă din perioada neolitică.
Râșnovul s-a dezvoltat ca o așezare rurală în Evul Mediu, fondată de coloniști sași aduși în Transilvania de regii maghiari în secolul al XIII-lea. Poziția strategică a orașului, la intersecția unor rute comerciale importante, a făcut din Râșnov un punct de apărare esențial împotriva invaziilor otomane și tătare.
Cel mai emblematic simbol al orașului este Cetatea Râșnov, construită în secolele XIII–XIV de comunitatea locală pentru a-și proteja familiile și bunurile. Cetatea țărănească a fost de-a lungul timpului un refugiu sigur pentru locuitorii din zonă, rezistând numeroase atacuri și asedii.
În perioada modernă, Râșnovul a continuat să se dezvolte, menținându-și caracterul pitoresc și identitatea culturală. Industrializarea de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX a adus cu sine schimbări economice și demografice, iar astăzi orașul este un important centru turistic, cunoscut pentru patrimoniul său istoric și peisajele naturale spectaculoase.
Râșnovul nu este doar un oraș cu o cetate celebră, ci o comunitate vie, ancorată în trecutul său dar orientată către viitor. Tradiția, cultura și ospitalitatea locală continuă să definească acest colț din Transilvania.
